Într-o lume dedicată, cu precădere, tehnologiei, în care oamenii sunt fascinați de diversitatea gadget-urilor care, indubitabil, sunt importante în eficientizarea vieții, dar, de cele mai multe ori, presupun renunțarea la petrecerea timpului liber în compania celor dragi, zeci de credincioși bănățeni au purces Sâmbătă, 9 septembrie, în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, într-un pelerinaj pedestru, pe urmele Sfântului Iosif, Mitropolitul Timișoarei, ca expresie a evlaviei față de ocrotitorul spiritual al Banatului, dar și ca expresie a comuniunii interpersonale, în duh de rugăciune.
Mănăstirea Timișeni-Șag, punctul de plecare al pelerinajului, a fost animată, încă din zorii dimineții, de prezența numărului mare de credincioși care, după un moment de rugăciune, au pornit, în acordurile imnurilor religioase, spre Mănăstirea Partoș, locul în care Sfântul Iosif s-a retras, petrecând ultimii trei ani din viață. Acest pelerinaj, cu un profund rol latreutic și, totodată, anamnetic, reiterează, în nod simbolic, drumul pe care l-a parcurs Sfântul Mitropolit Iosif în 1653, din cetatea Timișoarei până la Mănăstirea Partoșului.
După parcurgerea distanței de aproximativ 50 de km, la amurgul zilei, cei peste 100 de pelerini au fost întâmpinați, la intrarea în localitatea Partoș, de către credincioșii parohiei, în frunte cu părintele Simeon Stana, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Timișoarei, și părintele stareț Varlaam Almăjanu, care a adus spre mângâierea și întărirea pelerinilor un fragment din moaștele Sfântului Iosif. De aici, mulțimea pelerinilor și credincioșilor au mers, cântând troparul sfântului, până în biserica mare a mănăstirii, unde s-au înălțat rugăciuni de mulțumire către Tronul Preasfintei Treimi, pentru râvna și deosebita osteneală a pelerinilor.
„În acest context, pelerinajul pe jos are o relevanță deosebită datorită faptului că el este o icoană a nevoinței și a ostenelii duhovnicești, prin care omul se apropie de Dumnezeu. Efortul pelerinilor este un simbol al dorului omului după Dumnezeu, al alergării năvalnice a omului către Dumnezeu Cel viu, pe care-L caută să-L întâlnească și să se unească în iubire. În chip particular, pentru noi, pelerinajul acesta reiterează, în mod tainic și duhovnicesc, retragerea Sfântului Iosif din scaunul mitropolitan al Timișoarei la Mănăstirea Partoș, un loc pe care sfântul și l-a ales încă din timpul vieții sale, pentru a fi arena duhovnicească în ultima sa etapă a alergării vieții pământești. În 1653, Sfântul Iosif a venit la Partoș, însoțit de un popor numeros. Astăzi, acest pelerinaj, prin numărul tot mai mare de la un an la altul de credincioși, reiterează cumva această retragere a sa la Partoș. Credincioșii au mers pe jos, pe vechiul drum care ducea la mănăstire, cu crucea de procesiune, cu icoana sfântului, din sat în sat, cântând lui Dumnezeu imnuri de preaslăvire. Anul acesta, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan, este a treia ediție a pelerinajului pe jos către Partoș, numit, simbolic, <<Pelerini către casa sfântului>>. Dacă anul trecut, au participat 30 de oameni, acum un grup de 67 de persoane au plecat de la Mănăstirea Șag, grup ce a fost întregit în comuna Banloc, astfel încât cei care au venit pe jos să se închine și să se roage lângă mormântul Sfântului Iosif a trecut cu mult cifra 100. Suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru această frumoasă mărturie de credință!”, a menționat părintele stareț Varlaam Almăjanu.
Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș a trecut la Domnul în anul 1656, iar canonizarea solemnă a avut loc, la Timișoara, în 6-7 octombrie 1956.