Mănăstirea de la Partoș, veche vatră monahală a acestui colț de țară, a trecut prin anotimpurile multor vremi, adesea nu ușoare, având oameni destoinici la cârma ei și obști de călugări care au trăit în chip autentic idealurile vieții monahale.

Cunoaștem din documentele de altădată și din diferite însemnări de pe cărțile de cult, numele unor stareți cum ar fi: Neofit (1655), Ștefan (1666), Vasile (1709), Nichifor (1748), Macarie (1750) și Pahomie (1771) care au păstorit cu înțelepciune viața mănăstirii, unii lăsându-ne chiar și scrieri.

Obștile Partoșului nu au fost niciodată mai mari de 7 călugări; învățătura lor a fost una adevărată, profundă, plină de mireasma Duhului Sfânt. Atmosfera spirituală deosebită găsită aici l-a determinat cu siguranță pe Sfântul Iosif să aleagă această mănăstire ca loc al retragerii sale în urma renunțării sale la scaunul mitropolitan al Timișoarei în anul 1653. Prezența și nevoința sa aici a marcat pentru totdeauna istoria acestui loc. Dar mănăstirea de la Partoș nu a fost doar un loc deosebit din punct de vedere spiritual, ci și un spațiu al deschiderii culturale și sociale. Doar amintim că în secolele 17-18 în mănăstire a funcționat o școală de formare a preoților și a dascălilor din această parte a Banatului.

Însăși poziționarea mănăstirii în mijlocul unei comunități rurale este deosebit de grăitoare, în acest sens, între cele două realități existând o puternică influență reciprocă.

Peste ani, în urma reînființării mănăstirii (2008) tânăra obște de călugări se străduiește să împlinească o slujire frumoasă și complexă pornind de la exigențele vieții monahale și ținând cont de unicitatea și specificitățile acestui loc. Astfel din trăirea duhovnicească și din slujirea zilnică a Sfintei Liturghii și a celorlalte rânduieli din biserică se inspiră atât lucrarea socială a mănăstirii cât și cea pastorală și culturală, concretizate în proiecte deosebite și în care sunt implicați mulți oameni minunați. Se are mereu în vedere atât formarea continuă a viețuitorilor, cât și grija față de micul sat încredințat mănăstirii, precum și față de marea familie spirituală adunată în jurul altarului de la Partoș, sau de pelerinii care îi trec pragul pentru a întâlni taina Sfântului. Nu sunt neglijate nici activitățile administrative și gospodărești. Strana este exemplară atât în zilele de rând, când se cântă fie psaltic, fie după melosul local, cât și în duminici și sărbători când răspunsurile sunt date de toți credincioșii.

În anul 2008 stareț al mănăstirii este numit părintele Ierom. Varlaam Almăjanu, care păstorește neobosit, cu multă înțelepciune și iubire obștea și comunitatea până în anul 2020, când trece la Domnul.

În prezent obștea mănăstirii numără trei viețuitori și este condusă de părintele Arhim. Simeon Stana, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Timișoarei. În jurul lor există o fină și extraordinară comunitate implicată în tot ceea ce înseamnă viața și misiunea acestui loc.

Ridicarea unui nou corp de chilii va aduce și posibilitatea lărgirii obștii.

Prin tot ceea ce se săvârșește aici viețuitorii și ostenitorii mănăstirii se străduiesc să aducă măcar o fărâmă din frumusețea de altădată a locului.

Prinos de recunoștință Domnului si Sfântului ocrotitor... Slujire cu iubire...