1. CRUCILE DE PIATRĂ

Despre cele două cruci de piatră aflate în umbra bisericii vechi de la Partoș nu se cunosc multe lucruri. Sunt cruci masive de piatră, fără doar și poate, extrem de vechi, nu foarte înalte (1.60 m,  respectiv 1.40 m), având dăltuite pe ele semnul crucii; despre cea cu postament se poate spune, conform mărturiei credincioșilor mai vârstnici, că a fost adusă pe locul unde se află astăzi din colțul drept al laturei dinspre răsărit a incintei, în urmă cu mai mulți ani. Alte informații despre ele nu avem. Ele rămân martorele tăcute ale unei istorii seculare; O istorie plină și de sfințenie și împliniri duhovnicești dar și de încercări și suferințe; ele sunt, alături de străvechea bisericuță la a cărei umbră sunt așezate, puncte importante de legătură cu trecutul; sunt întruparea unui trecut bisericesc înălțător ce cheamă la trăirea unui prezent responsabil care să garanteze la rândul său un viitor autentic și cu adevărat împlinitor.

Crucile de piatră sunt reperele continuității vieții monahale și duhovnicești pe aceste locuri pline de o impresionantă istorie. Câte povești nu sunt închise în austera și măreața lor tăcere?!

2. CRUCEA DE MARMURĂ CARE STRĂJUIEȘTE INTRAREA ÎN MĂNĂSTIRE

Această cruce din marmură cu capetele brațelor treflate, a fost ridicată, așa cum mărturisește un înscris sculptat la baza ei, de către credincioșii Ștefan Radosav și soția sa Ana (nr. casei 132), din Partoș, în anul 1913. Ea fost așezată inițial în exteriorul incintei bisericești, la intersecția dintre drumul principal și cel care ducea la mica localitate Topolea. În timpul regimului comunist comunitatea bisericească din Partoș a fost silită să strămute această cruce în interiorul incintei. În anul 2013, împlinindu-se 100 de ani de la ctitoria ei, a fost restaurată și resfințită, făcându-se totodată și o slujbă de pomenire a celor ce au înălțat-o. amintim în treacăt când soții Ștefan și Ana Radosav au fost oameni iubitori de Dumnezeu și atașați de viața Bisericii. Neavând urmași au crescut în vremuri grele trei copii orfani, deschizându-le un drum în viață. O parte din averea lor au donat-o bisericii din Partoș.

În anul 2014 s-a amenajat în fața intrării în incinta mănăstirii unu soclu impozant de cărămidă cu împrejmuire pe care s-a așezat această cruce. Pe una din laturile bazei ei s-a adăugat un înscris ce amintește de retragerea aici a Sfântului Iosif cel Nou, în anul 1653, de cei trei ani petrecut aici, precum și de mutarea sa la cele veșnice în ziua de 15 August a anului 1656, când clopotele Mănăstirii au bătut timp îndelungat, nefiind trasă de mână omenească.

Noul monument a fost sfințit de către un sobor de preoți, la praznicul Înălțării Sfintei Cruci, după Sfânta Liturghie.

3. ZIDUL DE CĂRĂMIDĂ DE LA INTRAREA ÎN MĂNĂSTIRE ȘI POARTA DE ACCES ÎN INCINTA ACESTEIA

Cu privire la acest zid e important să se știe că același Ștefan Radosav, împreună cu alți doi frați consăteni -  Ion și Gavrilă Brumariu -  au ridicat în anul 1909 zidul de cărămidă și grilaj din fața mănăstirii precum și poarta de intrare în incintă. Acest fapt este menționat și de o inscripție așezată chiar pe poartă. Datorită stării avansate  de degradare în care se afla, în anul 2011, în urma avizului favorabil primite de la Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu cultural Național  a județului Timiș, nr. 1027/2011,  s-a procedat la desfacerea și refacerea integrală a gardului existent fără a modifica arhitectura existentă și calitatea de monument a ansamblului.

4. MONUMENTUL EROILOR

Este un frumos ansamblu din marmură, așezat chiar în fața incintei mănăstirești, la umbra unor vechi brazi. El a fost ridicat la finalul anilor 1940, de către comunitatea credincioșilor cu sprijinul Primăriei și a Consiliului Local (în vremea respectivă Partoșul era centru de comună). Prin acest monument este cinstită memoria eroilor locali din Primul (1914-1918) și Al Doilea Război Mondial (1939-1945). El este format dintr-un obelisc pe care sunt dăltuite pe o parte și pe alta numele eroilor din prima conflagrație mondială, iar la baza acestuia este așezată (posibil la odată ulterioară), o carte deschisă, tot din marmură, pe care sunt trecute numele celor care s-au jertfit pentru patrie și neam în cea de-a doua conflagrație.

Monumentul are o împrejmuire din piatră și cărămidă și a fost restaurat în anul 2015. La praznicul Înălțării Domnului (Ziua Eroilor), la Ziua Națională a României (1 Decembrie) și cu alte ocazii, se oficiază aici servicii religioase, serbări școlare și să depun coroane de flori.

5. TROIȚA DIN LEMN DIN FAȚA PARACLISULUI ISTORIC

A fost ridicată în anul 2006 de către domnul Marcel Miclău, fiu al satului, întru slava lui Dumnezeu și cinstirea Sfântului Ierarh ocrotitor Iosif cel Nou. A fost executată de către cunoscutul artist Alexandru Perța-Cuza, din Târgu Lăpuș, un valoros artist al lemnului.  Lucrarea este executată în stil maramureșean, are reprezentată central scena Răstignirii, la baza căreia este sculptat chipul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou.

Crucea a fost sfințită în ziua de 13 septembrie a anului 2006, de către Preasfințitul Paisie Lugojanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, în prezența autorităților locale și a multor credincioși.

6. CRUCEA DIN LEMN DE PE LATURA DE MIAZĂNOAPTE A INCINTEI

Este o cruce masivă din lemn de brad așezată pe un postament de cărămidă pe latura de miazănoapte a mănăstirii. Mărimea, austeritatea și simplitatea ei îngăduie ridicarea privirii minții către crucea de pe Golgota, pe care s-a realizat, prin jertfa Fiului lui Dumnezeu, mântuirea noastră.

E un loc retras care îmbie la rugăciune și meditație.