MĂREȚIA DIN UMILINȚĂ

  - Gânduri de Crăciun -

"Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor… Și acesta va fi semnul: veți găsi un prunc culcat în iesle! (Luca, cap.2) 

Dragii mei,

O mare veste dată printr-un semn foarte mic: un copil culcat în iesle! Aceasta e modalitatea prin care Dumnezeu intră în istoria noastră - prin umilință, prin micime. Însăși Împărăția lui Dumnezeu încolțește din ceea ce este mic, crește dintr-o sămânță mică. Domnul ni se prezintă, așadar, prin semnele cele mai mici și cele mai simple. Atât de simple, încât pot crea confuzie; atât de nesemnificative, încât pot sminti; atât de umile, încât pot provoca riscul de a fi ignorate, de a nu se ține cont de ele - un copil sărac, în scutece, culcat într-o iesle..Acesta e modul prin care El intră în viața noastră. Suntem, practic, cu toții, în fața tulburătoarei taine a umilinței Sale; nu e de ajuns doar că alege să se întrupeze din iubire, dar o și face în forma acesta atât de smerită și fragilă!

Cu adevărat El e imprevizibil, surprinzător și mereu în afara schemelor și a mecanismelor logicii noastre!

Nu vine în agitația și alergarea zadarnică după cele materiale și după aparențe; El nu intră în realitatea atâtor propuneri efemere de fericire. El nu alege opulența. Exclude consumismul și viața superficială. El nu aparține mediului care în ochii lumii e important și puternic. Fără să dea la o parte pe cineva, El nu se încadrează în criteriile dominante de gândire și în curentele la modă. Cu multă discreție, vine la noi prin poarta umilinței și a simplității; nu se impune, dar oferă totul, până la final, fără, însă, a forța. Autoritatea Sa se naște din umilință și din capacitatea de a-i sluji întru iubire pe ceilalți până la sacrificiu. E o incredibilă răsturnare de situații în figura și mesajul Său! Însă doar fiind astfel, El poate începe unica și adevărata revoluție: revoluția iubirii - a smereniei și a slujirii. Doar ea poate crea o lume mai bună , mai frumoasă, mai fraternă. Și e atât de mare nevoie de o astfel de schimbare!

S-a născut sărac, a dus o viață simplă pentru a ne învăța să observăm mereu esențialul și să trăim din el. Modul în care ni se arată aproape că uluiește: doarme, e alăptat de mamă, plânge și se joacă asemenea tuturor copiilor. El se prezintă ca un copil pentru a se lăsa cuprins de viețile noastre. Își ascunde în slăbiciune și fragilitate puterea care crează totul și transformă. În el e cuprinsă toată gingășia și dulceața lui Dumnezeu. El e suav. Măreția iubirii Sale se arată acum în acel surâs splendid și în întinderea mâinilor Sale către noi pentru a fi îmbrățișat și primit în intimitatea vieților noastre. Ni se cer însă ochi larg deschiși pentru a vedea și pătrunde în spatele aparențelor, în spatele acestui incredibil semn: un mic copil în iesle. 

Să ne lăsăm, dragilor, atrași și surprinși de umilința celui care s-a făcut om pentru a ne întâlni pe fiecare dintre noi. Acum el ne invită pe toți la iesle. Se lasă acolo îmbrățișat, se lasă în mâinile noastre, ni se încredințează, se abandonează relației cu noi, își asumă riscul conviețuirii cu noi. El poate fi de acum înainte chiar rănit, persecutat, respins. 

Să-l primim însă în inimi curate și bune, așa cum și El ne-a primit pe noi și să învățăm să trăim cu El. Să-l însoțim apoi pe această cale a umilinței, a simplității și a slujirii, deschizându-ne înspre semeni cu toată ființa noastră și cu toată disponibilitatea noastră, așa cum a făcut El. Să ne oferim liber, frumos, până la capăt, ca și El. Să-i primim pe ceilalți, fără (pre)judecăți și așteptări, așa cum sunt ei, în mod liber și dezinteresat, cu slăbiciunile, neputințele și fragilitățile lor, în maniera în care a făcut-o El. Să avem apoi și curajul de a ne lăsa primiți și noi de ceilalți cu toate rănile noastre, acceptați și asumați, în numele aceleiași iubiri.  Să avem deci curajul de a iubi și de a ne lăsa iubiți! ..Și uite cum ieslea vorbește despre iubirea tandră a Dumnezeului care se coboară la micimea noastră și care se face copil pentru a ne spune cât de aproape e de fiecare dintre noi, cât de important și de bine e să fim aproape și noi, unii de alții. Înainte de a deveni sfinți, suntem chemați să devenim oameni în cel mai frumos și mai deplin sens al cuvântului. 

Niciodată nu e prea târziu, niciodată nu suntem atât de departe, încât să nu putem trăi lucrurile acestea. Trăirea lor ne schimbă cu adevărat. Sper din suflet ca acest Crăciun, ca această  întâlnire cu Cel născut în iesle să fie începutul unei nesfârșite bucurii. Să fim noi, în fiecare zi, schimbarea care schimbă lumea. 

Mulțumim lui Dumnezeu care a vrut să împărtășească cu noi totul, pentru a nu ne lăsa niciodată singuri!..

Vă salut pe toți cu drag, oriunde vă aflați acum, când citiți aceste rânduri!

Adevărata bogăție e în inimi!

Crăciun fericit!

Padre