O veste bună și frumoasă ne vine din Sfântul Munte al Athosului, de la Mănăstirea Vatoped, unde Sfântul Iosif s-a nevoit o bună parte din timpul îndelungatei sale petreceri athonite. Se știe că acolo Sfântul se afla atunci când a fost rânduit de Biserică să vină în părțile Banatului ca arhiereu și părinte duhovnicesc al românilor care în acele timpuri se aflau sub ocupație otomană. Biografia sa spune că acolo s-a manifestat ca făcător de minuni așezându-și mâinile pe capetele călugărilor bolnavi și vindecându-i. Tot acolo l-a întâlnit și Damaschin Udrea care i-a devenit apropiat colaborator, ucenic, diacon, secretar și prim biograf.

De la acesta Sfântul Iosif cel Nou a învățat, în finalul șederii sale în Vatoped, limba română, el vorbind românește în cuvântul inaugural al slujirii sale la Timișoara și producând prin aceasta multă bucurie și entuziasm în rândul credincioșilor.

Restaurarea unei vechi chilii aflată în subordinea Lavrei Vatopedului și închinarea ei Sfântului Iosif cel Nou, reprezintă un act important în ceea ce înseamnă receptarea și dezvoltarea cultului Sfântului Ierarh în Athosul care i-a fost casă mai bine de 60 de ani. Suntem pentru aceasta recunoscători părintelui stareț Efrem și întregii comunități monahale a acestei venerabile lavre athonite. Mai amintim că în urmă cu mai mulți ani în urma unor frumoase legături cu Arhiepiscopia Timișoarei, prin mijlocirea părintelui de acum Ștefan Lucian Toma, la Mănăstirea Simonos Petras s-a întocmit slujba sfântului, introducându-se pomenirea lui anuală. Multe alte Mănăstiri athonite pastrează icoane ale Sfântului Mitropolit.

Chilia închinată Sfântului Iosif cel Nou se află pe locul vechii mănăstiri a Filadelfului atestată documentar în anul 980, contemporană cu Sf. Atanasie, Nicolae și Antonie, sfinții din Adrianopol care au reconstruit Mănăstirea Vatoped. Este situată la 10 minute de aceasta, într-o oază de liniște, înconjurată de pomi fructiferi, viță de vie și un mic lan de grâu.