Paraclisul este singurul edificiu care a supraviețuit din complexul mănăstiresc anterior anului 1750. El este locul de nevoință al călugărilor de altădată, dar și cel în care s-a ostenit și a slujit Sfântul Ierarh Iosif cel Nou după retragerea sa, de bună voie, la această mănăstire, în anul 1653.
Edificiul datează din jurul anilor 1600, dacă nu chiar mai devreme. Modest ca înfățișare, el prezintă un plan de bază obișnuit la vechile biserici de tip navă, încheindu-se în semicerc spre răsărit - locul altarului. Exteriorul măsoară în lungime 10,44 metri, în lățime 6,80 metri iar înălțimea este de 5,47 metri, inclusiv acoperișul. Acesta, prelungit spre miazăzi, se sprijină pe stâlpi de gorun, formând un adăpost pe întreaga lungime, din care se deschide singura intrare în paraclis. Interiorul impresionează prin semiîntunericul lăsat de puțina lumină ce pătrunde prin cele 6 ferestre înguste de 10 cm și înalte de 70 cm. Pe catapeteasmă s-au păstrat vechile uși împărătești precum și crucea Răstignirii.
Paraclisul adăpostește mormântul Sfântului Iosif cel Nou acoperit în prezent de o placă comemorativă masivă de marmură așezată de Mitropolitul Vasile Lăzărescu în urma mutării moaștelor Sfântului Iosif la Catedrala Mitropolitană, în anul 1956, cu prilejul canonizării sale.
Mormântul este străjuit de cea mai veche icoană a Sfântului, care îl reprezintă îmbrăcat în veșminte arhierești, vorbind în rugăciune cu Maica Domnului, pictată în anul 1782 la nici 100 de ani de la mutarea sa la veșnicele locașuri. Această icoană a fost pictată de călugărul Ștefan Bogoslovici și dăruită Mănăstirii de către protopopul din Jebel, Ioan Șuboni.
În bisericuță nu se păstrează urme de pictură murală. Ea este frumoasă, intimă, caldă și în același timp sobră și austeră, trimițând la secolele de nevoință ale călugărilor de altădată. Hramul său, confirmat atât de așezarea icoanei din 1740 la locul indicat în acest scop de erminie, cât și de alte texte vechi, a fost dintru început Arhanghelul Mihail, cu praznic la 6 septembrie.
Edificiul, cuprinzând în el mormântul Sfântului Iosif cel Nou, este inima întregului ansamblu mănăstiresc, precum și reperul central al evlaviei credincioșilor care vin aici pentru a-L întâlni pe Dumnezeu prin taina Sfântului Ierarh Iosif cel Nou.